joi, 6 decembrie 2012

Ma pish pe el joc

Pentru ca nu mai sunt angajat de o vreme si frec menta pe-acasa, pe banii mamei (pe care inca-i astept, by the way), mi-am redescoperit afinitatea livida pentru jocurile online. Mai precis, pentru cele cu avioane.
De ceva vreme am gasit un joc ce-i place creierului, foarte belicos, de altfel, si l-am terminat de mai multe ori pana acum, bineinteles, la nivelul cel mai slab posibil. Insa, pentru anumite "realizari", joculetzu' are in arsenal niste medalii care ti le tranteste in muflex si care mi-au luat ochii (ca un indian besit, dupa margele de bachelita). Asa ca m-am hotarat sa devin tata zmeilor punand mana pe cea mai ravnita dintre toate.
Dupa ce mi s-a umplut tastatura de bale cu fatza pironita in magaoaia de ecran si cu spiritul razboinic la nivel critic, mi-am luat-o, in mod constant si repetat la nivelul 18 din 20, de la inteligenta artificiala, dreacu s-o ia.
Cum m-am lasat intre timp de fumat (sau cel putin asa cred), starea de spirit determinata de esecul colonizarii sistemului solar la nivelu' 18 s-a deteriorat dincolo de limita admisa iar neuronii, cati functionau in starea de transa in care ma aflam, au facut scurt circuit si si-au bagat p*la in ea viata. In general, cate un scurt circuit e bun pentru mintea obositului. Problema e atunci cand se transpune in rahatu' de-ti iese pe gura timp de 20 de minute, ca prostu', in fata unui monitor si a unui rahat de joc ce ti-a dat-o sus maxim, rosu ca sfecla si cu floacele zbarlite pe spinare.

Concluzie: R.I.P. mouse.

Asta e jocul cu pricina:

http://www.funny-games.biz/solarmax.html

Ceasu' cel din urma...

Mi se lungesc ochii dupa ceas. Nu de alta, dar cam pe la ora asta imi trimite mama mesaj cu numarul secret al izbavirii (codu' de la smith&smith, cu care tre sa scot banii). Incerc sa-mi gasesc de activitate, dar un marlan din creier imi tot da ghionturi de ceva vreme: "Ba p*la, tie ti-e foame".
Singurul lucru pe care-l mai am de facut e sa ma dezbrac la chiloti, sa ma vopsesc pe muian ca un razboinic beligerant ce sunt si sa declar conflict celeilalte jumatati de casa si s-o atac vijelios cu sulita si cutitul si sa pun mana pe prada cea mai de pret, frigiderul. Eventual sa mai daram si vreo doua dulapuri de prin bucatarie, ca, deh, asa-i la razboi.

miercuri, 28 noiembrie 2012

The fuckin' way she goes

Stau. Nu ca n-ar fi bine, dar am ramas fara paine si tigari si sunt tintuit in casa din cauza minunatei firme FAN CURIER.
Pe la 14 m-a sunat Andrei, tipul la care stau, ca el e la munca si ca tre sa ajunga un colet, in zece minute, cu FAN CURIER. "Perfect, zic eu in mintea mea, mai am o tigare, pana vin astia o fumez si dupa aia cobor sa-mi mai iau ce am nevoie, plus un ziar, sa vad daca ma angajeaza si pe mine careva, ca prea mult am fost barosan acasa".
Stau la bucatarie, cu ochii bolditi pe geam, sa nu cumva sa-i ratez pe astia si-mi fumez tigara. Trec 10 minute. Nimeni. Trece juma de ora. Nimeni. Am inceput sa cam inghet de frig, ca e geamul deschis dar centrala nu.. Incep sa ma plimb prin casa, cu toate usile deschise, sa nu cumva sa nu-i aud cand bat, ca am antecedente in privinta asta.
De la atata stat degeaba si de la lipsa de tutun, ma ia paranoia. Orice masina care intra in parcare e de la FAN CURIER (in capul meu, bineinteles), un mosneag care cauta nu stiu ce scule prin portbagaj e curierul de la FAN, care cauta pachetul lu' Andrei, astia de la 3 care repara si gauresc prin toaleta sunt curierii care bat la usa. Chiar si acum, in timp ce postez, mai ies din timp in timp pe la geam sa vad daca n-a venit duba alora. Si mi-e frig si mi-e foame si vreau o tigara (sunt ca Fetita cu chibriturile, acum... that dirty bitch).
De curiozitate, am cautat pe net sa vad daca si altii au probleme cu astia si, binainteles, mi s-a umplut ecranul cu nemultumiri.. Mda, e bine.
Si-as iesi sa-mi iau ratia de puscarias, dar e si mosneagul de la 1 (dedesubt) pe-afara and he creeps me out! Tre sa-l pandesc pe la geamuri sa vad cand i se face lehamite si se intoarce in casa.

Deci FAN CURIER, va multumesc pentru promptitudine. The fuckin way she goes...

L.E.: A ajuns, intre timp, si curierul. Cica nu stia unde e adresa. Bravo, halal firma. Partea buna e ca n-a intarziat decat 5 ore.

luni, 26 noiembrie 2012

Dear Freddy...

Si-am zis cum sa incep mai bine decat cu un citat din primul episod din miniseria "Generation Kill", care m-a uns pe suflet.
Corporal Ray Person, ca raspuns la o scrisoare a unui pusti din SUA, care-i scria cum e mai bine sa se intoarca ei acasa din Kuweit fara sa lupte, vii si nevatamati si ca razboiul e aiurea:

"Dear Frederick, thank you for your nice letter, but I am actually a US Marine who was born to kill, whereas clearly you seem to have mistaken me for some sort of wine sipping, communist dick suck. And although peace probably appeals to tree hugging bi-sexuals like you and your parents, I happen to be a death-dealing, blood-crazed warrior who wakes up every day just hoping for the chance to dismember my enemies and defile their civilizations. Peace sucks a hairy asshole, Freddy. War is the mother-fucking answer."

Grinded gears

De unde "grinded gears"? Era un episod in Family Guy in care Peter gazduia o emisiune scurta la TV in care isi varsa naduful pe tot ce-l enerva si-l sictirea. Si-am zis si eu, daca tot sunt atatea care-si dau cu parerea, unul in plus ce strica..
"Da, ba, da blogu se cheama 'twogridedgears'". Da, stiu. Cica "grindedgears.blogspot.ro" domeniu luat. M-am ofticat circa 10 secunde cand am vazut (screw you, ala de ai luat numele pe care vroiam eu sa-l folosesc), dar am zis ca trebuie sa ma adaptez daca vreau sa am succes in blogosfera (haha) si sa fac putina munca artizanala si-am bagat "two" in fata. O lipsa totala de inspiratie, dar nu sunt cunoscut printre prieteni ca cel mai imginativ individ de pe planeta, asa ca se scuza, de data asta.